caruciorbebe.ro
 

Denumire Pret
 
 
recomandari carucioare bebe
 

- Toate produsele sunt noi in ambalaj original.
- 14 zile garantia de retur, clientului i se restituie intraga suma (mai putin taxele de transport).
- Toate produsele au garantia oferita de producator si asigurata de catre TIA caruciorbebe.ro


 
Transportul si montajul
 
DOWNLOAD
documentatii si fise tehnice
 
kerttu.ro
 

Acasa Articole OFERTE Cum comand Contact  
 
     
Aveti 0 produse in cos
Total 0 Lei
 
Articole

1 - 3 ANI

Se spune mereu ca inceputul e mai greu, iar in cazul de fata inceputul ar fi primul an din viata bebelusului, cand grijile fata de noul nascut sunt foarte mari, parintii (mai ales cei care se afla la primul copil) sunt si ei incepatori in acest domeniu si sunt sa trebuie sa invete pe parcurs si mai ales sa se adapteze in mers. In ajutorul lor si nu numai, continuam sa prezentam date despre aceasta etapa de varsta. Stim ca informatiile sunt vitale si ne pot ajuta foarte mult, de aceea va oferim informatii.
      In perioada anteprescolara copilul traieste foarte multe experiente noi si trece prin multe transformari. Se traieste o noua experienta de viata prin integrarea copilului in interrrelatiile grupului familial, si incepe sa sesizeze regulile, interdictiile, orarul, si stilul de viata al familiei, modul de organizare si functionalitatea ei. In acelasi timp se consolideaza autonomia, se perfectioneaza deplasarea si se nuanteaza comunicarea verbala ceea ce stimuleaza dezvoltarea intregii activitati psihice.

 CARACTERISTICI BIO-PSIHICE GENERALE

       In mod normal in perioada de la 1 la 3 ani copilul este relativ adaptat la mediul sau imediat, dar are dificultati cand este vorba de mediul social. Totusi se realizeaza unele progrese prin umanizarea trebuintelor, a intentiilor, a atitudinilor si a conduitelor de baza. Din aceasta perspectiva unii autori considera ca pana la 3 ani omul achizitioneaza 60% din experienta fundamentala de viata.Avand in vedere intreaga dezvoltare a primei copilarii se pot desprinde trei subperioade. Prima subprioada (de la 12 la 18 luni) se refera la consolidarea mersului si concomitent o mai buna percepere a mediului inconjurator. Copilul este acum deosebit de nestatornic si instabil, atras de tot ceea ce se vede si este stimulat de cerinte exterioare, de fapt il determina sa investigheze toate colturile casei.A doua subperioada (intre 18 si 28 luni) se caracterizeaza, mai ales printr-o accentuata dezvoltare a comunicarii verbale si o adaptare mai complexa la diferite situatii de viata. Acum deplasarea devine mai putin nervoasa si mai subordonata finalizarii unor intentii. Pe linia vorbirii se realizeaza o pronuntie corecta a sunetelor si se produc diferentieri intre ele. Spre sfarsitul etapei copilul redevine deseori nervos.A treia subperioada (dupa 2 ani jumatate) se dezvolta intelegerea fara de cuvintele adultilor si devine sensibil fata de cei din jur, inclusiv fata de partenerul de joaca.
      Nu trebuie uitat de precizat faptul ca, in aceasta perioada inca se mentine intens ritmul cresterii, dar este loc de o oarecare incetinire spre finalul perioadei. Caracteristic este faptul ca unele segmente ale corpului au ritmuri de crestere inegale ceea ce modifica infatisarea corpului, dar toate acestea sunt firesti tinand cont de toate transformarile prin care trece copilul. Sub aspectul general fizic, copilul capata o infatisare generala tot mai proportionala si placuta.
      Dezvoltarea sistemului nervos continua de asemenea intens. Astfel creierul devine asemanator cu cel al adultului in ceea ce priveste circumvolutiunile si sciziunile respective. Greutatea creierului la 1 an este de aproximativ 980gr.si ajunge la 3 ani la circa 1.100gr.
      O dezvoltarea accentuata o cunosc miscarile incepand cu cele legate de mers si terminand cu cele ale motricitatii fine. Copilul poate face mici constructii din cuburi si trage linii verticale, face mici constructii verticale. La 2 ani si 6 luni poate insira margele mari, rasfoieste paginile unei carti colorate, coloreaza suprafata unei foi de hartie, stie a utiliza manerul usii, butoanele aparatului de radio, etc. La 3 ani poate turna apa dintr-o cana in alta, poate taia hartie cu foarfecele, poate da cu piciorul intr-o mingie, poate merge pe tricicleta. Copilul descopera potentialitatea mare a mainii si importanta miscarii pentru cunoasterea celor din jur. Imitatia are un rol de seama in invatare (imita citirea ziarului, a fumatului, etc). Totusi membrele inferioare sunt scurte ceea ce nu asigura un echilibru prea bun in mers si din acestea motive dependenta de adult ramane inca mare. Prin incurajarea copilului de a efectua cat mai multe miscari si deplasari se formeaza increderea in sine, capata curaj si se dezvolta autonomia personala. 
      Cunoasterea se realizeaza mai ales prin activitatea senzoriala. Sunt deosebit de active canalele de informatie de distanta (impresiile vizuale si auditive) care incep sa le controleze pe cele de contact si prin aceasta se perfectioneaza perceptia spatiului, distantelor de camp vizual. Dar experienta perceptiva este profund influentata de progresele privind experienta verbala.
      Comunicarea creeaza cerinta de a se expune pe rand ceea ce este dat "simultan" in perceptie si impresie, fapt ce dimensioneaza sesizarea si constientizarea succesiunii din realitate si a succesiunii logice. Copilul recunoaste cu greu o persoana din anturajul sau daca se imbraca mai diferit, insa isi da seama repede de identitatea ei atunci cand comunica cu aceasta. 

 COMUNICAREA SI INVATAREA SPONTANA.

       Inca de la un an copilul sesizeaza intelesul la multe cuvinte. In acelasi timp, el poate rosti relativ corect si inteligibil cuvintele uzuale. O asemenea situatie este stimulata de dorinta copilului de a se face inteles si de descoperirea unui fapt important si anume acela ca toate obiectele, femomenele, actiunile, insusirile etc. au nume. Incepe tot mai fracvent sa foloseasca vorbirea in propozitii si se organizeaza sintaxa (regulile gramaticale) ceea ce duce la ordonarea vorbirii. 
      In psihologie sunt descrise trei feluri de limbaj:
  a) limbajul "mic", primitiv, de circulatie restransa (intre copil si cei din mediul apropiat). Acest limbaj dispune de cuvinte onomatopee, de holofraze de cuvinte circumstantiale de circulatie restransa; 
  b) limbajul situativ incarcat cu cuvinte concrete, cu structura gramaticala, dar saturat de exclamatii, forme verbale eliptice si gestica;
  c) limbajul contextual cu vorbire desfasurata ce are un text si cu context discret. 
      Cu timpul se verbalizeaza o mare parte a experientei senzoriale afective (acru, dulce, amar, sarat) cu integratorii evaluativi:bun si rau etc. In aceeasi directie se realizeaza si experienta odorifica (miros de floare, de parfum, de benzina), iar ca integratori evaluativi: miros frumos, urat, inecacios. Este remarcabila evolutia verbalizarii impresiilor de culoare. Sunt percepute si denumite mai intai curlorile vii. La fel se verbalizeaza si senzatiile auditive si celelalte modalitati senzoriale.
      Progresele privind exprimarea si intelegerea vorbirii sunt evidente si in alte directii. Copilul incepe sa caute satisfacerea curiozitatii senzoriale in planul interogatiei verbale. Apare tot mai frecvent intreabarea: "ce este asta?" si concomitent copilul incepe sa isi exprime verbal dorintele, vointa, dificultatile, sentimentele.
      Capacitatea de intelegere se largeste foarte mult, inclusiv pe planulmotivelor, actiunilor si a experientelor. Copilul intelege ce inseamna in mod diferentiat determinarile ca: pe, in spate, sub, in fata, jos, deasupra, langa, etc. Capacitatea de intelegere se manifesta si atunci cand asculta mici povestiri pe care le prefera sa aiba un final bun. Prin aceste povestiri experienta devine mai bogata si depaseste sfera perceptiv-senzoriala. Se dezvolta si insusirea de repovestire a celor auzite..
      La +/- 3 ani copilul intra intr-o faza complicata de dezvoltare a limbajului (ca instrument al gandirii). Se instituie o etapa interogativa - in care intrebarile perseverente sunt DE CE? CUM? Aceasta faza atrage atentia si interesul aspura planului gandirii in plina dezvoltare spre numeroasele interrelatii si dependente dintre fenomenele din jurul copilului.
      J.Piaget considera ca intre 2-4 ani are loc trecerea la un stadiu mai avansat a planului mental, stadiul numit preoperator. In acest stadiu, in planul mental persista caracterul autist si animist al gandirii copiilor mici si o dificulatate structurala de a sesiza diferentele dintre interdependenta, cauzalitatea, determinismul fenomenelor, etc. La 3ani atentia este deplasata usor spre relatiile dintre fenomenene si obiecte, ea activeaza curiozitatea copilului si incarca mijloacele de investitie cu stategii noi, iar adultii intretin animismul.Interogatia "DE CE?" " PENTRU CE?" devine de prim ordin si exprima cresterea curiozitatii fata de relatiile si interrelatiile ditnre fenomene. Dezvoltarea evidenta a inteligentei practice a miscarilor animate de curiozitate care se transforma in interes, contribuie la acumularea de experienta umana si la transformarea acesteia in conduite. Gandirea senzorio-motorie constituie punctul de plecare pentru forme mai complexe si subtile de operativitate a inteligentei, dar exprima si forme diferite, inteligenta ce reprezinta trepte calitativ diferite care pe masura ce sunt depasite se restructureaza ca dependenta si functie.
      O alta caracteristica importanta a inteligentei consta in faptul ca inteligenta senzorio-motorie tinde in mod total la satisfacerea practica a cerintelor subiective a dorintelor, a intentiilor, relatiilor, etc.Inteligenta senzorio-motorie este implicata in situatiile in care distanta dintre subiect si obiect este relativ redusa, si din punct de vedere spatial, nu numai temporal. Aceasta conditie de impregnare a impresiilor cu spatialitatea altereaza mobilitatea reprezentarilor. Asadar, in perioada anteprescolara, incepe constituirea formelor gandirii verbale. O prima etapa a acesteia este aceea a gandirii simbolice preconceptuale. Fara indoiala, utilizarea simbolisticii verbale incpe dupa 12 luni. Intre 18 si 24 luni simbolistica verbala isi dobandeste statutul de relativa prioritate deoarece relatiile cu adultul solicita intens cerinta de a intelege ceea ce el spune sau face si a i se comunica inteligibil. Astfel de comunicari incarcate de semnificatii pot apare inca in fazele inteligentei senzorio-motorii, cand copilul se preface ca doarme, spre exemplu. Hranirea papusii cu un bat in loc de ligurita este un alt exemplu relevant pentru aparitia gandirii simbolice.

 CONDUITA EMOTIONAL-AFECTIVA

       Ca urmare a evolutiei psihice generale, palnul afectiv al copilului este instabil si asta rezulta cel mai concret din faptul ca micul copil se supune legii celei mai mari tentatii. Buna dispozitie se bazeaza pe starea de confort ce ia nastere din asocierea a numerosi stimuli din ambianta implicati in satisfacerea trebuintelor (alimentare, de caldura, protectie, siguranta).Copilul raspunde prin atasament si o verbalizare mai intensa a actiunilor ce le desfasoara. Pe masura ce inainteaza in varsta conduitele afective devin tot mai complexe. Astfel, la 18 luni rezonanta afectiva creste, copilul este mai impresionabil si intuieste mai adecvat dispozitia mamei sau a adultului. Apar conduite emotional afective manifestate prin asa numitele stari de "lirism" so "melancolie" ce influenteaza relatiile cu cei din jur. Inca de la 1 an jumatate atasamentul de mama sau de persoanele ce il ingrijesc devine acaparant. Tot acum se manifesta si gelozia inr aport cu un alt copil caruia i se acorda atentie sau fata de o persoana care se interpune intre el si mama. Legat de fenomenul geloziei trairile psihice capata un caracter de ambiguitate. Spre sfarsitul perioadei anteprescolare se formeaza gelozia latenta fata de intrusiunea paternala (la baieti) sau maternala (la fetite).
      In acelasi timp se manifesta timiditatea fata de prsoanele straine, iar simpatia si antipatia incep sa fie tot mai nuantate. Copilului ii place pacaleala, gluma, comicul, surade la complimente si are unele accese de generozitate cand este bine dispus.
      In jurul varstei de 2 ani tatal este admirat si favorit in familie. Ulterior (la 2 ani jumatate), copilul devine iarasi impulsiv, instabil si neintelagator. Apar tendinte ostile fata de adult ca urmare a cresterii elemetelor de frustratie. Aceasta este numit negativism primar si devine vehement in unele imprejurari. Se poate manifesta prin plansete, tipat, tarare, refuz de a primi o jucarie, opozitie fata de altii, etc.
      Atasamentul copilului ocupa si spre finalul perioadei un loc important in comportamentul sau afectiv. Rezonanta afectiva bazata pe atasament face ca in momentul de teama copilul sa se refugieze in bratele mamei sau sa se ascunda in spatele ei. In conduite asemanatoare se inscriu si momentele in care copilul se se indeparteaza fata de cei care l-au suparat sau se "agata" de mama pentru a fi sigur ca nu i se va intampla ceva rau. In acest din urma caz atasamentul este combinat cu o anumita forma de anxietate in care teama este deosebit de evidenta.In genere, atasamentul se exprima ca o dorinta de conservare a unei apropieri empotionale fata de o persoana data. Conduitele de atasament se complica si se diferentiaza, ele se pot manifesta si fata de o jucarie sau un obiect. In acelasi timp atasamentul devine selectiv fata de membrii familiei.
      Atasamentul se exprima prin zambet, acordarea atentiei si este influentat de experienta de comunicare afectiva din familiei. El este mai activ si mai arzator la copiii din familiile tinere in care exista inca o ardoare sexuala, iar in familiile mai putin tinere atasamentul este mai slab si apare mai evidenta nostalgia tatalui. Exista si o evidenta relatie intre atasament si anxietate. In literatura de specialitate se vorveste de existenta a trei tipuri de anxietate in copilaria timpurie. Prima este anxietatea fata de persoane si situatii straine, a doua anxietatea de separatie, iar a treia anxietatea morala. (Ph.L.Harriman). Anxietatea fata de persoane starine la 12-14 luni este intensa si se manifesta la unii copii prin confundarea unor persoane straine care au ceva familiar, aratandu-le simpatie ca dupa ce constata ca sunt necunoscute sa se indeparteze cu o oarecare jena. Totusi teama fata de persoane straine se diminueaza spre 3 ani. In schimb anxietatea de acest tip se conserva fata de "necunoscut".
      Anxietatea de separatie (mai ales de mama) este mai activa la 21-24 luni si imbraca forme dramatice cand copilul obisnuit cu mama, constata ca aceasta nu mai este tot timpul cu el sau ca persoana care il ingrijeste este mai putin tandra. De cele mai multe ori asa numitul fenomen de hospitalosm, de abandon, determina amplificarea anxietatii ce va influenta evolutia ulterioara a copilului.
      Anxietatea morala are la baza teama si trairea sentimentului de vinovatie. De aici, copilul devine mai nesigur si deliberativ, iar prin prezenta fricii de pedeapsa se ajunge la conduite ce se manifesta prin forme de evaziune si disponibilitati reduse. Cu timpul copilul este mai atent la miscarile mamei sau a persoanei care il ingrijeste. Face incercari de atentionare si de castigare a afectiunii prin conduite deja aprobate ca de "succes" si astfel va trai confortul psihic ca pe o stare de "fericire". Odata trait acest nou sentiment va fi atent la conditiile de dobandire a acestei stari noi si simte cu satisfactie momentele e imaginatie in zonele afective. Prin repetare, conduitele afectuoase se complica si creeaza "dragalasenia" copilului anteprescolar cu o dezvoltare psihoafectiva echilibrata si bogata. 
      Multe din actiunile si comportamentele copilului se invata si se dezvolta pe baza de imitatie. R.Zazzo arata ca procesul "organizarii mentale explica aparitia, intre 18 luni si 2 ani, a primelor activitati de limitare intentionala. Pana atunci, exemplul celorlalti era asimilat in mod mai mult sau mai putin corect si reprodus intr-un fel de mimetism, de activitate in lant. Imitarea adevarata, presupune cel putin un inceput de dedublare fata de modelul de dupa care imita si cu care se compara, o tonalitate de admiratie sau de rivalitate.Se stie ca in acest sens nici animalul, nici chiar maimuta nu stie sa imite. Imitarea nu exista decat la fiinta umana si nu apare decat in al doilea an al vietii sale".

 JOCUL SI SOCIALIZAREA

       Copilul devine tot mai constient ca activitatea cu obiectele este dependenta de dorintele si vointa sa. El ralizeaza ca este subiect al activitatii si poate efectua o multitudine de actiuni. Jocul este terenul de mainfestare al potentialului psihic.
      In perioada primei copilarii se dezvolta jocul de manipulare sub influenta trebuintei interne de a actiona. Activitatea ludica este incarcata de disponibilitati psihoafective imaginative si ocupa o parte a zilei. Jocul se realizeaza spontan si cu placere ceea ce si produce satisfactii copilului. In joc patrund treptat evenimentele vietii si decupaje situationale.
      Daca in primul an de viata, copilul simtea placerea in a se juca cu propriile maini, cu aruncarea obiectelor, intre 1-3 ani jocul se incarca de o ampla simbolistica ce-i creeaza o forma de participare deosebita. 
      Simbolistica jocului se complica treptat incepand de la manuirea de obiecte subordonate imagisticii ludice la manuirea in care copilul devine un personaj imaginar. Copilul poate deveni in joc avion, masina, tren dar si pisica, iupuras, mama, etc. Totusi este dominant inca jocul cu obiecte, iar actiunea eare un caracter difuz. 
      Concomitent jocul cu adultul se dezvolta in trei directii:  1. jocul de hartuiala si tranta, ridicare si aruncare in sus joc zgomotos de miscare si de energizare;  2. jocul verbal in care domina interogatii coninui complexe;  3. jocul didactic in care adultul indruma copilul treptat si pe intelesul sau.
      La 2 ani copilul se joaca cam 90% din timp. La 2 ani jumatate copilul prefera jucariile cu roti cu care poate transporta, jucariile mecanice, combinele, jucariile muzicale, papusi, mingi, animale, marionete,etc. Jocul copiilor mici este intai singular, simplu si spontan. Treptat se decentreaza de pe obiect mutandu-se pe subiectele actiunilor umane. Conditia mintala a jocului se amplifica. Prin aceste tipuri de joc (de-a familia, de-a doctorul, etc.) se instituie nemijlocit relatii intre copii.
      Putem aprecia ca se poate vorbi de un debut al jocurilor colective cu roluri spre 3 ani. In acest context simbolistica ludica este relativ coerenta si actiunea tinde sa curpinda sporadic mai multe personaje. In jocul cu subiect apar elemente de imitatie prin acordarea anumitor roluri altor copii sau adulti. Tot mai frecvent se poate pune in evidenta interesul pentru joc care este, din ce in ce mai mare ceea ce denota organizarea primara a sensurilor experientei acumulate. Cu cat jocul e mai complex cu atat apar mai pregnant conduite de noi si atitudini (atractie, simpatie, atentie afectiva). Datorita limbajului, obiectele incep sa aiba functionalitati diverse si se manifesta socializarea activitatilor ludice.
      Starea de sanatate a copiilor si buna dispozitie imprima continuitate si diversitate jocurilor. 
      Se poate constata ca acei copii care sunt vigurosi se joaca o buna parte din timp si au interese conturate pentru directia jocului in timp ce copii cu o sanatate mai subreda se joaca mai mult singuri si in liniste.
      Copiii cu handicap de intelect sau senzorial nu stiu sa se joace si nu pot sa se coreleze cu partenerii. Jocul este mai sarac in actiuni si nu se poate desprinde directia spre care evolueaza. In genere nu se verbalizeaza si jocul se desfasoara dupa o schema simplista, ramanand adeseori in stadiul de manuire a obiectelor. 
      In schimb copilul normal de 2-3 ani se joaca, se antreneaza putand coopera pentru unele actiuni, dar din cand in cand se opreste spre a se odihni si observa jocul partenerilor. Sunt importante momentele de observatie care constituie un fel de participare la jocul altora. Cooperarea poate fi uneori dificila si dramatica, iar aleori de complezanta prin afisarea surasului si a declaratiei de asistenta (vino sa vezi ce fumos ma joc eu!). Totusi atitudinea copilului fata de cei din jur este diferita. Fata de copiii mai mici este mai intelegator si cooperant, iar fata de copiii mai mari devine mai activ si integrat. Dar cel mai integrat este jocul cu adultii.
      Spre sfarsitul perioadei, relatiile in joc ale copilului se pot imparti in active, pasive (pozitive si negative) si defensive. Prin relatiile pozitive active se pot enumera situatiile in care copilul da o jucarie, mangaie un copil sau ii propune sa faca schimb de jucarii. Relatiile active negative sunt legate de insusirea unei jucarii ce nu-i apartine. Printre relatiile pasive pozitive se pot aminte cele in care copilul accepta luarea jucariei de alt copil, pasive negative, cand plange sau fuge de copilul care se apropie sa-i ia jucaria. Cele defensive se manifesta tot prin fuga sau prin solicitarea adultului in aparare.
      In buna masura comportamenul copiilor in joc este influentat de familie. Structura si stilul de viata al familiei, obiceiurile si nivelul de cultura sunt elemente ce se regasesc in formele activitatii ludice.

 

 


Alte articole

noi

TIA caruciorbebe.roisi dedica toate eforturile pentru a va aduce produse de calitate la preturi accesibile. ... [continuare]

Cum sa alegem patutul pentru bebe

Printre lucrurile foarte importante care trebuie rezolvate inainte de nasterea copilului estealegerea si cumparareaunui patut. Nu este o chestiune simpla, desi poate parea asa. Spre exemplu, ... [continuare]

E-urile din alientatie..ce si cum

Etichetele alimentelor ... [continuare]

Avantajele si dezavantajele carucioarelor noi

Un prim atu al carucioarelor noi ar fi produsul in sine si garantia oferita , viitorii parinti trebuie sa aiba in vedere daca acesta este singurul copil care s-il doresc sau in viitor se gandesc si la ... [continuare]

Analize in sarcina

Analize trimestrul 1 de sarcina ... [continuare]

Participare targ de primavara Baby Expo, Bucuresti 2014

[continuare]

 

Termeni si conditii
Politica de confidentialitate

Designed by Complet Design

 

Acasa | Articole | Despre noi | Cum comand | Forum | Contact

© TIA - caruciorbebe.ro 2011 - 2014 Toate drepturile rezervate

Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor: www.anpc.gov.ro

Viziteaza magazinul Caruciorbebe.ro pe ShopMania Copii-Bebelusi.com carucioare landouri
Ghidul tau autentic de shopping. nera plant